Omul Evului Mediu

Periodizare

Evul Mediu se întinde între căderea Imperiului Roman de Apus (476) şi căderea Constantinopolului (1453).

Cultura

  • Cultura claselor dominante: divizată într-o literatură cu caracter religios şi în alta cu carcater laic, de inspiraţie cavalerească.
  • Cultura poporului: de factură orală.

Epica

Poemele eroice sunt legate de afirmarea noilor popoare. S-au format din unificarea diverselor fragmente cu caracter istoric şi legendar care circulau pe cale orală.

Cântecul Nibelungilor

Este un poem epic german medieval care relatează aventurile eroului principal, Siegfried, la curtea Burgundiei, moartea sa precum şi modul în care soţia lui s-a răzbunat.

Cântecul lui Roland

Acest poem epic este un exemplu de chanson de geste, o specie literară ce a înflorit între secolele al unsprezecelea şi al cincisprezecelea, şi care proslăveşte faptele eroice ale protagonistului.

Poemul nu este o reprezentare corectă a realităţii. Roland devine nepotul lui Carol, bascii devin sarazini, iar Carol, în loc să îşi continue drumul spre nord pentru a-i supune pe saxoni, se întoarce în Spania şi răzbună moartea cavalerilor săi.

Cântecul Cidului

Un poem care aminteşte de luptele dintre mauri şi spanioli, despre vitejia lui Don Rodrigo şi răzbunarea lui împotriva celor care i-au necinstit fiicele.

Cântec despre oastea lui Igor

Invingerea de către năvălitorii poloveţi a cneazului Igor, captivitatea şi eliberarea acestuia cu ajutorul forţelor naturii.

Temă: Citeşte, documentează-te şi prezintă, într-un discurs de cinci minute importanţa fiecărui poem eroic amintit mai sus.

Romanele cavalereşti

Chrétien de Troyes: Cavalerul Lancelot, Yvain sau cavalerul cu leul, Perceval.

Temă: Citeşte, documentează-te şi prezintă, într-un discurs de cinci minute personalitatea lui Lancelot.

Lirica

  • Poezia trubadurilor apare în sudul Franţei şi se răspândeşte în tot Occidentul.
  • Subiectul liric: adorarea şi slujirea femeii nobile şi adorate; sunt cultivate virtuţile cavalereşti – statornicia, fidelitatea, cuviinţa, onoarea.
François Villon (cca. 1431 – cca. 1474)

A fost unul dintre primii poeţi mari ai Franţei.

Villon a fost redescoperit cu precădere după secolul al XIX-lea. A utilizat umorul satiric, patosul şi forţa lirică în lucrări scrise în argoul timpului.

Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificaţie. Pe lângă baladele în jargon, opera lui Villon include: Micul Testament, Marele Testament şi poeme: Dezbatere între inima şi trupul lui Villon şi Balada Spânzuraţilor, scrisă în timp ce pe Villon îl aştepta aceeaşi soartă.

Operele lui Villon s-au păstrat în principal datorită lui Clément Marot, care le-a adunat şi le-a editat în 1533.

Temă: Citeşte trei poezii scrise de Fr. Villon şi prezintă, într-un discurs de cinci minute temele, ideile poetice, sentimentele transmise.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.