Literatura antică greacă
Literatura vechilor greci s-a dezvoltat în funcţie de aspectele economice, istorice, sociale şi politice ale Antichităţii.
Epoca homerică (secolele XII-VIII î. d. Cr.):
- Se desăvârşeşte formarea poporului grec;
- Genul epic a cunoscut cea mai mare dezvoltare: Iliada şi Odiseea de Homer, poemele Teogonia şi Munci şi zile de Hesiod;
- Se afirmă poezia lirică prin: Alceu, Safo, Anacreon, Pindar.
- Fabula apare graţie lui Esop.
Perioada antică mai este numită şi secolul lui Pericle. Cuprinde secolele V-IV î. d. Ch.:
- Intensificarea comerţului şi a meşteşugurilor;
- Hegemonia Atenei şi consolidarea democraţiei;
- Înflorirea artelor, a literaturii şi a filosofiei.
- Tragedia greacă: Eschil, Sofocle, Euripide
- Comedia şi oda: Aristofan, Pindar
- Sculptura este ilustrată de Fidias
- Gândirea filosofică: Platon, Aristotel, Socrates
Temă: Documentează-te şi prezintă, într-un discurs de cinci minute importanţa fiecărei personalităţi amintite mai sus.
Perioada elenistică (secolele IV-I î. d. Ch.) este cunoscută şi sub denumirea de perioada alexandrină, după numele lui Alexandru Macedon.
- Literatura nu mai cunoaşte strălucirea din perioada anterioară;
- Apare critica filologică a textelor.
Temă: Documentează-te şi prezintă, într-un discurs de cinci minute personalitatea lui Alexandru Macedon.
Epoca homerică
Poemele eroice. S-au format din cântecele populare foarte vechi, din legende mitologice şi povestiri despre eroi, care, de cele mai multe ori, relatau fapte reale.
Printre evenimentele reale favorite ale epocii se află luptele duse de ahei împotriva oraşului-cetate Ilion (Troia).
Troia a fost de 11 ori distrusă în primele decade ale secolului al XII-lea î. d. Ch. Şi de tot atâtea ori reclădită.
Cântecele populare circulau în popor şi se transmiteau pe cale orală. Aristocraţia prefera ca aceste cântece să fie spuse de aezi, care aveau capacitatea de a reda un material epic bogat într-o compoziţie unitară, bine structurată cu acompaniament muzical.
Poemele homerice, Iliada şi Odiseea, sunt atribuite lui Homer, despre a cărui viaţă nu se ştie aproape nimic sigur.
Iliada
Epopeea elogiază: tinereţea, curajul, forţa, onoarea şi gloria, virtuţile supreme spre care aspira grecul epocii homerice.
Trăsăturile epopeii:
- Grandoarea – autorul îşi plasează eroii în perspectiva unui ideal moral (bărbăţie, glorie, forţă etc.) specific epocii.
- Cu toate acestea, Homer manifestă înţelegere şi pentru slăbiciunile omeneşti, pe care le notează adesea.
- Fiecare personaj devine o individualitate puternic reliefată prin caracter. Toate personajele sunt luptători curajoşi.
- Viaţa lor este definită prin: datorie, curaj, onoare, fidelitate.
- În acţiune este atras un număr mare de personaje.
- Alături de oameni participă zeii, care au simpatii şi antipatii, sentimente umane fireşti.