Apariţie: 1980
Specia: roman realist, citadin, politic, de dragoste, de moravuri
Teme: familia, prietenia, iubirea, eşecul existenţial, destinul influenţat de mai mulţi factori: social, politic, economic.
Acţiunea: Marin Preda prezintă destinul personajului Victor Petrini care se confesează. El caută iubirea adevărată şi trăieşte câteva experienţe care-i vor marca destinul. Prima lui iubire a fost pentru Căprioara, care dispare misterios. Apoi o întâlneşte pe Matilda, care era soţia prietenului său, Petre Nicolau. Se căsătoreşte, au împreună un copil şi relaţia lor pare să fie mariajul ideal. Însă Matilda decide să divorţeze şi să se recăsătorească. Fără să fie vindecat sufleteşte după despărţirea de Matilda, Victor Petrini începe o altă relaţie cu Suzy, dar aceasta se sfârşeşte din cauza unui gest impulsiv: uciderea torţionarului, în teleferic. Despre iubirea pentru Matilda şi Suzy, criticul Eugen Simion afirma că reprezintă „istoria vieţii lui sociale”.
Dincolo de povestea de iubire a lui Victor Petrini, Marin Preda alege să introducă şi alte secvenţe pentru a contura atmosfera epocii. Şi astfel, în roman apar: moravurile din lumea universitară sau ale clasei politice care a ajuns recent la putere, alegerile pentru conducerea Uniunii Scriitorilor etc., aspecte care ilustrează că destinul omului este influenţat de cursul istoriei. Naraţiunea devine arborescentă şi sugerează verosimilitatea vieţii.
Marin Preda creează scene memorabile care ilustrează mentalităţi diferite şi conturează astfel schimbările sociale. Semnificative sunt cele în care el prezintă colectivităţi. De exemplu, la botezul copilului, se adună cele două ramuri ale familiei (Matilda şi Victor Petrini) şi autorul subliniază tensiunea dintre acestea. O criză nervoasă a Matildei evidenţiază diferenţele de percepţie cu privire la relaţia dintre un bărbat şi o femeie, scoate la iveală motivele din cauza cărora cei prezenţi nu se înţeleg.
Acţiunea evidenţiază şi abuzurile sistemului comunist care cenzurează corespondenţa. Victor Petrini fusese destituit de la catedra universitară din Cluj, deoarece un cuvânt dintr-o scrisoare expediată din Paris de un prieten, fusese interpretat greşit. Condamnat, el a cunoscut regimul crud de detenţie. Apoi, a fost trimis să muncească la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi într-o mină de plumb. Nu şi-a mai putut recupera catedra universitară după ispăşirea unei pedepse false şi a fost nevoit să muncească umil pentru a se întreţine: la deratizare, într-o uzină şi într-un birou, unde începe să cunoască aspectele legate de dominaţia totalitară. Marin Preda redă fanatismul politic şi traumele pe care este nevoit să le suporte individul. Personajul central, Victor Petrini, se confesează, însă autorul nu rămâne fidel naraţiunii la persoana I şi introduce pasaje la persoana a III-a, unde lui Ciceo, personaj secundar, îi revine misiunea de a povesti mai departe drama protagonistului. Ultima frază din roman, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, ilustrează că, în lipsa iubirii, individul îşi ratează existenţa în societatea totalitară.