Diferenţa dintre personaje înbasmul popular şi cel cult:
- Harap-Alb este un personaj reprezentativ pentru valori simbolice: bine, adevăr, dreptate.
- Nu este înzestrat cu puteri supranaturale, la fel ca Făt-Frumos, dar are calităţi şi defecte.
- Călătoria are caracter iniţiatic. La început este neofit, iar la finalul acesteia apare pregătit pentru căsătorie şi tron. Ca viitor împărat, acesta a învăţat ce înseamnă bunătatea, încrederea, prietenia, curajul fizic şi cel al deciziilor, mila, generozitatea, încrederea în sine şi în ceilalţi, responsabilitatea, respectarea cuvântului dat. Pentru că urmăreşte formarea unui personaj, se poate afirma că basmul dobândeşte calitatea de bildungsroman.
Statutul iniţial al personajului: mezinul unui fiu de crai, fire timidă, incapabil de a face distincţia dintre esenţă şi aparenţă, dar milostiv cu cerşetoarea care-l sfătuieşte cum să se pregătească pentru călătorie.
Caracterizarea directă:
- Realizată de narator: fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste. Afirmaţia arată că nu are experienţă de viaţă şi că va fi suspus prin vicleşug. Iniţierea protagonistului se face de către Spân, antagonistul, care-l închide în fântână şi îl obligă să facă un schimb de identitate: până când îi muri şi iar îi invie.
- Noul statut al eroului: numele Harap-Alb este un oximoron.
Caracterizarea indirectă: fapte, limbaj, relaţii cu alte personaje, nume.
- Probele de curaj la care îl supune Spânul ţin de miraculos şi le trece cu ajutorul Sfintei Duminici.
- Călătoria spre Împăratul Roş dezvăluie calităţi ale eroului: responsabilitate, pricepere, curaj în relaţia cu gâzele şi prietenie, înţelegerea aproapelui, capacitatea de a comunica uşor alături de cei cinci uriaşi care-l vor sprijini în alte probe la care va fi suspus.
Statutul final al personajului: decapitarea. Marchează finalul iniţierii şi eliberarea de sub jurământ. Nunta şi recăpătarea statutului social arată restabilirea adevărului şi maturizarea eroului.
Relaţia eroului cu Spânul. Spânul este iniţiatorul principal, deoarece Harap-Alb învaţă multe şi de la Sfânta Duminică. Însă răul este cel care căleşte firea personajului, pentru ca, la final, restabilirea adevărului să ilustreze şi triumful încrederii în sine.