Apariţie: 1922
Specia literară: roman psihologic
Sursa de inspiraţie: Un episod din biografia lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului, care era ofiţer în armata austro-ungară, în timpul Primului Război Mondial. Acesta s-a distins în război, pe frontul de vest, şi a fost decorat de generalul Karg, pe care Liviu Rebreanu îl include ca personaj în roman. Când compania sa a ajuns pe frontul de est, Emil Rebreanu a dezertat, deoarece nu a putut să lupte împotriva românilor. A încercat să dezerteze, a fost prins, judecat de curtea marţială şi condamnat la spânzurătoare. A fost înmormântat la Ghimeş. După terminarea războiului, Liviu Rebreanu a căutat mormântul fratelui său şi l-a mutat la Palanca, aşa cum îşi dorise Emil.
O altă sursă de inspiraţie a fost o fotografie cu o pădure în care erau spânzuraţi mai mulţi cehi. Autorul a mărturisit că acesta a fost momentul în care a decis să scrie romanul şi să amintească de tragedia fratelui său.
Teme romanului: familia, războiul, drama intelectualului. Aceste teme le mai prezentase în nuvelele care preced apariţia romanului: „Catastrofa”, „Iţic Ştrul dezertor”, „Hora morţii”.
Structura romanului: patru părţi. Primele trei părţi au câte 11 capitole, iar a patra are doar opt, deoarece autorul a vrut să sugereze că sfârşitul personajului a survenit brusc. La fel ca în romanul „Ion”, autorul alege structura circulară. Romanul începe şi se termină cu aceeaşi imagine – spânzurarea unui ofiţer, pentru că nu a putut face compromisul de a lupta împotriva conaţionalilor săi.
Compoziţia romanului. Autorul îşi construieşte romanul în jurul unor simboluri: imaginea spânzurătorii şi a luminii, cuvântul „datorie”. Naratorul omniscient prezintă faptele cronologic şi în manieră realistă; alege ca tehnici monologul interior, dialogul, introspecţia, analiza psihologică, autoanaliza.
Personajul central: Apostol Bologa.
- Acesta trăieşte o dramă de conştiinţă.
- Provine dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său fusese condamnat în procesul Memorandului. De la el a învăţat îndemnul: „Ca bărbat să-ţi faci întotdeauna datoria şi să nu uiţi niciodată că eşti român”. În lipsa tatălui, a fost crescut doar de mama lui, în spirit religios.
- Prin biografia personajului, autorul motivează destinul acestuia. S-a înrolat pentru a-i face pe plac logodnicii sale, Marta Domşa, care era atrasă de ofiţeri.
- La început, este convins că „războiul este un generator de energii”, însă discuţiile cu Klapka, Cervenco şi Varga îi schimbă perspectiva.
- Se distinge pe front prin fapte de bravură şi este decorat. Când frontul se mută spre est, crede că decoraţiile obţinute pe frontul din Galiţia l-ar putea ajuta să evite lupta împotriva românilor, dar generalul Karg este inflexibil.
- Ajuns la Ghimeş, a locuit în casa groparului Vidor şi s-a îndrăgostit de fiica acestuia, Ilona.
- În urma unui atac neaşteptat, a ales să dezerteze, însă a fost urmărit de Varga şi predat curţii marţiale. Înainte de a fi spânzurat, Liviu Rebreanu conturează dragostea personajului faţă de oameni şi sugerează că a înţeles lumina din ochii lui Svoboda.