Apariţia: 1605 (vol. I), 1615 (vol. II).
Idei:
- Este capodopera lui Cervantes.
- Ovidiu Drîmba afirma că este cartea dezamăgirii unui om. Când afirmă acest aspect, are în vedere că autorul şi-a ratat idealul militar, dar şi dorinţa de a face bani.
- Autorul prezintă o multitudine de tipuri umane, de situaţii şi de aspecte specifice Spaniei din secolul al XVII-lea.
- Este un roman în care apare satirizată preferinţa pentru romanele cavalereşti. Se considera că acestea sunt construite pe o structură stereotipă, cultivă minciuna şi imoralitatea, iar personajele nu sunt consecvente în urmărirea idealului. Aşadar, Cervantes îşi propune să respingă tot ceea ce este fals, imoral, vulgar.
- Alonso Quijano este un pasionat de romane cavalereşti. Însă mintea lui este zdruncinată rău de acest tip de lectură. Îşi ia o nouă identitate, Don Quijote, şi îşi propune să reînvie cavalerismul. Pentru a-şi atinge visul, va căuta o femeie căreia să-i dedice toate izbânzile sale, Dulcineea, şi îşi va lua un scutier, Sancho Panza.
- Don Quijote trăieşte cu obsesia dragostei şi înlăturarea asupririi; el vrea faimă, iar Sancho Panza îşi doreşte câştiguri şi să parvină.
- Don Quijote trăieşte pentru ceilalţi, luptă cu gândul că va stârpi răul şi că va triumfa dreptatea. Faptele pe care le săvârşeşte sunt ridicole şi, de cele mai multe ori, personajul acţionează în detrimentul celor pe care ar dori să-i protejeze.
- Donquijotism – atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare.