Idei de caracterizare:
- Este protagonistul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război,de profesie filosof, un intelectual introvertit, lucid, care trăieşte o dramă de conştiinţă evidenţiată prin două experienţe fundamentale: iubirea şi războiul.
- Ştefan Gheorghidiu este personajul narator al romanului, un spirit analitic. Iubirea pentru Ela, o fată frumoasă care atrage privirile colegilor săi, este trăită sub semnul incertitudinii şi acest aspect îl chinuie, deoarece personajul face un absolut dintr-un sentiment uman efemer.
- Începutul capitolului Diagonalele unui testament conturează suspiciunea personajului cu privire la fidelitatea soţiei sale şi deschide o retrospectivă cu privire la povestea de dragoste dintre Ştefan şi Ela, generată de o discuţie la popota ofiţerilor.
- Rememorând trecutul, Ştefan constată că iubirea lui a fost mai mult un proces de autosugestie. Sentimentul s-a născut din duioşie, s-a transformat în orgoliu şi în dorinţa de a o modela pe Ela potrivit viziunii sale despre lume şi viaţă.
- Cuplul trăieşte, la început, modest şi izolat. Moştenirea de la unchiul Tache i-a schimbat statutul social şi a dezvăluit că Ştefan era incapabil să se adapteze la un alt stil de viaţă. Acest aspect îl înţelege şi unchiul său, Nae Gheorghidiu, care îl ironizează: N-ai spirit practic […] Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ăla al dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în afaceri nicio brânză. Eu sunt mai deştept ca ei când e vorba de parale.
- Ştefan analizează orice gest al soţiei sale şi acest aspect evidenţiază un chin permanent, deoarece el nu se regăseşte în societatea meschină din care făceau parte şi rudele sale. Excursia la Odobeşti cu prietenii declanşează criza matrimonială. Ştefan observă că Ela îi acorda mai multă atenţie lui Grigoriade, că îi plăcea să danseze şi să flirteze. Cei doi se despart pentru o scurtă perioadă, însă Ştefan nu poate să stea departe de Ela şi merge prin diferite locuri doar pentru ca să o vadă.
- Izbucnirea războiului îl va duce departe de soţie şi îl va determina să lase averea în seama unchiului Nae, care îl înşală.
- Pe front, personajul a descoperit sentimentul de solidaritate cu oamenii din unitatea sa. A văzut că realitatea războiului diferă de ceea ce învăţase la şcoală, la orele de istorie, de ceea ce scriau ziarele, de ceea ce se discuta în parlament. Experienţa războiului l-a ajutat să se detaşeze de povestea lui de iubire. Drama iubirii i se pare infimă în comparaţie cu tema de moarte, foamea, frica, mutilarea: Nu mai e nimic omenesc în noi. Analiza sentimentelor se face prin intermediul introspecţiei: Nu pot gândi nimic. Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii, de atâta încordare, s-au rupt ca nişte sfori putrede.
- Finalul romanului îl prezintă pregătit să o ia de la capăt după ce i-a lăsat Elei tot trecutul.