Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice:
„De vorbiţi, mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă iau dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.”
(Mihai Eminescu – De vorbiţi mă fac că n-aud)
Notă
Pentru conţinut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănţuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Model
Fragmentul face parte din poezia De vorbiţi mă fac că n-aud în care poetul analizează condiţia omului de geniu care caută Adevărul în antiteză cu lumea obişnuită care nu-l înţelege. Textul a fost scris sub forma unui monolog liric adresat conemporanilor şi se pot identifica mărci lexico-gramaticale, cum ar fi pronumele şi verbele la persoana întâi şi a doua: De vorbiţi, mă fac că n-aud; dănţuiţi, -mi, nu m-a face, să mă iau. În ultimele două versuri, Eminescu introduce motivul destinului implacabil şi este sugerată resemnarea poetului: E menirea-mi: adevărul. La nivel prozodic, se remarcă monorima, măsura metrică de şapte silabe, ritmul trohaic.