Eseul este un studiu de proporții restrânse asupra unor teme filosofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. Termenul provine din limba franceză (essai) şi înseamnă încercare.
Pentru redactarea unui eseu, este nevoie de organizarea materialului cu privire la subiectul propus.
Se recomandă ca, înainte de redactare, să se urmeze nişte etape:
- Citirea cu atenţie a cerinţelor.
- Colectarea materialelor (informaţii, bibliografie) şi analiza acestora.
- Elaborarea unui plan de redactare:
Introducere. Prezentarea temei sub forma unui rezumat care se va încheia cu o ipoteză. Aceasta se poate formula enunţiativ sau interogativ şi evidenţiază originalitatea şi stilul autorului.
Cuprins. Se notează mai multe idei relevante pentru ipoteza formulată. Acestea vor fi dezvoltate în paragrafe distincte şi trebuie să susţină ceea ce s-a formulat în ipoteză.
Încheiere. Se formulează o concluzie cu privire la ideile prezentate. În acest scop, se vor relua cele mai importante idei. La finalul eseului, se va nota o bibliografie consultată.
4. Revizuirea eseului. După ce eseul a prins contur, semnatarul textului va reciti materialul şi se va asigura că a respectat normele limbii: ortografie, punctuaţie, vocabular adecvat, coerenţa ideilor etc.