Apariţie: 1924 în Revista română şi inclusă în volumul Joc secund (1930).
Specia literară: baladă modernistă în care se îmbină povestirea în ramă cu liricul. Poate fi interpretată ca o legendă despre naşterea ciupercilor otrăvitoare, dar şi ca o alegorie despre condiţia omului de geniu, poetul însuşi declarând că este un Luceafăr întors, adică un poem despre două lumi incompatibile.
Titlul: referire la numele protagoniştilor în manieră clasică, la statutul social al personajelor şi trimite la tema iubirii. Crypto provine de la cryptogamă, un grup de plante inferioare care se înmulţesc prin spori, dar poate fi şi o trimitere la adjectivul criptic – ascuns, încifrat. Enigel ar putea fi asociat cu latinescul angelus – înger.
Continuă lectura „„Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu”