Apariţie: volumul Cuvinte potrivite (1927)
Specia literară: artă poetică. Autorul îşi exprimă concepţia despre despre menirea poeziei şi misiunea artistului. Problematica abordată: „estetica urâtului” (preluată de la Ch. Baudelaire), transfigurarea aspectelor de viaţă socială în obiect estetic, analiza raportului dintre sursa de inspiraţie şi mijloacele artistice.
Tema: creaţia literară văzută ca un meşteşug (cuvinte potrivite).
Titlul: moştenirea spirituală lăsată de părinte fiului său. Discursul liric evidenţiază misiunea urmaşului de a duce mai departe efortul creator, de la aspectul material la cel spiritual.
Structura: şase strofe cu număr inegal de versuri, particularitate modernistă.
Elemente de recurenţă:
- Verbul a crea are mai multe sinonime în text: a ivi, a preface, a preschimba, a face, a ivi, a isca. Prin intermediul acestuia, poetul sugerează că actul creator înseamnă trudă şi se realizează într-un timp îndelungat.
- Substantivul carte devine sinonim cu treaptă şi hrisov, poetul subliniind legătura dintre două generaţii şi valoarea efortului depus de înaintaşi de a clădi o operă durabilă. Prin hrisov, Arghezi afirmă că moştenirea spirituală are valoarea unui document. Procesul de creaţie este văzut drept o îmbinare între slova de foc (inspiraţie) şi slova făurită (meşteşug). Relaţia scriitorului cu cititorul este privită prin intermediul versului: Robul a scris-o. Domnul o citeşte.
- „Estetica urâtului” prin intermediul căreia poetul arată că sursa lui de inspiraţie se duce spre zone care nu atrăseseră atenţia altor scriitori până la el. Tudor Arghezi crede că rolul poetului este de a atrage atenţia asupra inechităţilor sociale: Din bube, mucegaiuri şi noroi / Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
- Paralelism între munca intelectuală şi cea a ţăranilor: Ca să schimbăm acum întâia oară / Sapa-n condei şi brazda-n călimară. Ambele presupun trudă, efort.
Limbajul artistic. Se distinge prin originalitate şi noutate.
- Serii opuse: zdrenţe-muguri, să-mbie – să-njure, cenuşă-Dumnezeu de piatră, bube, mucegaiuri şi noroi / frumuseţi şi preţuri noi, domn-rob.
- Epitete: dulcea lui putere, torcând uşure, durerea noastră surdă şi amară.
- Lexicul de factură populară: răpi, brânci, sarică, plăvani, împărechiate.
Mesajul poeziei:
- Poetul devine o voce a celor asupriţi. Arghezi anunţă că va scrie o poezie socială şi se va inspira din surse care până atunci nu constituiseră obiect estetic.
- Poezia va reflecta realitatea prin simbioza dintre frumos şi urât. Creaţia este rodul inspiraţiei şi al efortului creator.