Apariţie: 1916, dând titlul volumului de debut.
Structura compoziţională:
- două catrene construite simetric;
- monolog tragic, construit pe alternanţa dintre realitatea citadină şi suferinţa interioară cauzată de dispariţia persoanei iubite (dormea întors amorul meu de plumb);
- universul ideatic este organizat în jurul a trei cuvinte-cheie: plumb-singur-cavou.
Teme: moartea, iubirea.
Simboluri:
–Plumb este un cuvânt repetat obsesiv (de trei ori în fiecare strofă) şi plasat în rimă. Acesta are o triplă semnificaţie:
a) prin greutate – apăsarea sufletească;
b) prin sonoritate – căderea grea;
c) prin culoare – monotonia existenţială, plictisul, sentimente specifice simbolismului.
–Cavoul sugerează spaţiul închis şi limitat în care poetul se simte captiv.
-Motivul singurătăţii este subliniat prin repetiţia sintagmei stam singur care apare în versul al treilea din fiecare strofă. Monologul liric este întrerupt de punctele de suspensie ce arată o stare sufletească apăsătoare, meditativă, generată de singurătate şi de dispariţia persoanei iubite pe care poetul o strigă disperat. Motivul este reliefat prin verbele să strig şi scârţâiau cu ajutorul cărora construieşte două imagini auditive care întregesc imaginea stării sufleteşti prezentată îndeosebi prin imagini vizuale.
Discursul liric:
-Poetul îşi construieşte poezia în jurul temei morţii şi alege un vocabular sugestiv: sicrie, funerar vestmânt, coroane, cavou, mort.
-Este evidenţiată o realitate dezolantă. George Bacovia meditează cu privire la condiţia umană nefericită şi la imposibilitatea de a se adapta unei realităţi deprimante. Este conturată o lume ostilă şi austeră aspiraţiilor individuale.