Apariţie: 1930
Specia: roman tradiţional, mitic, cu intrigă poliţistă.
Sursa de inspiraţie: balada Mioriţa, mitul existenţei pastorale a poporului român.
Teme: viaţa pastorală, natura, iubirea, familia.
Structura: 17 capitole cu acţiune desfăşurată cronologic. Romanul are un prolog (legenda cosmogonică pe care obişnuia să o spună Nechifor Lipan cu diferite ocazii) şi un epilog (dezvlăuie planurile Vitoriei cu privire la Minodora).
Compoziţia: Autorul suprinde aspecte realiste (monografia satului de la munte, căutarea adevărului cu privire la dispariţia lui Nechifor Lipan, existenţa organizată potrivit unui calendar al naturii) şi mitice (ritualurile din lumea satului, superstiţiile, marea trecere, gesturile ritualice).
Timpul: sunt precizate mai multe date care ţin de calendarul creştin. Este vag: aproape de Sf. Andrei, în Postul Mare, pe 10 martie, de Sfântul Dumitru.
Locul este Măgura Tarcăului, dar autorul îl extinde graţie călătoriei Vitoriei: Borca, Sabasa, Suha, Cristeşti, Balta Jijiei, satul Doi Meri.
Motivul central: călătoria Vitoriei alături de Gheorghiţă. Aceasta îi conferă caracterul de bildungsroman, întrucât Gheorghiţă trebuie să devină viitor cap al familiei. Pregătirea pentru călătorie arată că omul sadovenian trăieşte potrivit unor semne şi simboluri care-l călăuzesc.
Mottoul romanului anunţă un alt motiv – câinele credincios care o conduce pe Vitoria în locul unde se afla trupul soţului său.
Titlul: Baltagul este un obiect simbolic. Sadoveanu îi conferă o dublă semnificaţie: armă a crimei, dar şi a dreptăţii, deoarece Gheorghiţă l-a sfinţit înainte de călătorie.
Perspectiva narativă: naratorul omniscient reconstituie in mod obiectiv lumea satului prin tehnica detaliului şi acţiunile Vitoriei.
Personajul central, Vitoria Lipan, a fost caracterizată de G. Călinescu drept un Hamlet feminin care bănuieşte cu metodă şi cercetează cu disimulaţie, pune la cale reprezentaţiuni trădătoare, iar când dovada s-a făcut, dă drumul răzbunării. Este un citat care demonstrează trăsătura de roman poliţist, inteligenţa personajului, dorinţa de a afla adevărul şi de a-şi face dreptate. Ea este curajoasă şi descurcă intuitiv într-o lume pe care nu o cunoaşte şi care este dominată de bărbaţi. Este exigentă cu cei doi copii, îi îndeamnă să păstreze tradiţiile şi contribuie la maturizarea lor. Pe Minodora o apostrofează: Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză…! Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea noastră ai să trăieşti şi tu!