Este o specie a genului liric în care strofele au aceeaşi formă şi structură metrică, în care sunt exprimate elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de o persoană, un ideal, un fapt eroic etc.
A apărut pentru prima dată în Antichitate când oda a fost înţeleasă drept o poezie sau un poem cu subiect eroic care era cântat sau recitat cu acompaniament de liră. Odele erau închinate zeilor şi erau rostite cu ocazia jocurilor triumfale.
Clasificarea lor se poate face în funcţie de conţinut:
– sacre: Psalmii din Vechiul Testament atribuiţi lui David;
– eroice: Odă ostaşilor români de Vasile Alecsandri;
– patriotice: Odă limbii române de Victor Eftimiu.
Trăsături:
– Prezenţa interogaţiei retorice la începutul textului;
– Domină sentimentul de preamărire şi admiraţie;
– În finalul textului, apare un îndemn mobilizator.
Exerciţiu: Citeşte o odă scrisă de Pindar şi identifică tema, sentimentele şi trăsăturile speciei.