Personajul acestui roman se numeşte Antoine şi are 25 de ani. El se gândeşte cã proştii sunt fericiţi, duc o existenţã confortabilã şi vrea sã profite de acest avantaj. De data aceasta, autorul mânuieşte cu pricepere un comic al situaţiilor care face lectura plãcutã şi care m-a dus spre o altã carte, de data aceasta un volum colectiv, coordonat de Jean-François Marmion: Psihologia prostiei. Nu este o lucrare de ficţiune, ci un demers ştiinţific fãcut de psihologi, sociologi, filosofi şi scriitori, prin intermediul cãrora cititorul se poate familiariza cu tipologia proştilor, cu teoria tâmpiţilor, cu prostia în cunoştinţã de cauzã, cu limbajul prostiei etc. Cartea este editatã frumos şi ne anunţã cã nu avem nicio şansã de a învinge prostia dacã ne propunem sã o combatem.
Cuvinte-cheie: prostie, existenţă, relaţii, situaţii, stil de viaţă.