Există mai multe romane în literatura universală în care personajul principal este un hoţ sau în care este prezentată imaginea hoţului de cărţi. Nu voi insista asupra subiectului acum, însă Allison Hoover Bartlett propune prin intermediul acestui roman un hoţ care fură din pasiune, nu neapărat pentru a face profit din vânzarea cărţilor. El este pasionat de cărţile rare pe care le urmăreşte atent, asemeni unui vântător încordat asupra prăzii. Gilkey, cunoscut în lumea librarilor şi a anticarilor pentru furtul de cărţi, ajunge să fie urmărit de Ken Sanders, un detectiv autodidact, prezent la marile târguri de carte.
Este foarte interesant în roman modul în care autoarea îşi introduce cititorii în atmosfera târgurilor de carte sau detaliile pe care le oferă cu privire la mecanismele psihologice declanşate la persoanele obsedate de cartea rară şi care ar face orice pentru a intra în posesia exemplarului dorit.
Omul obsedat de cărţi este un roman psihologic cu o poveste frumoasă spusă în maniera unei pelicule de film. Pe parcursul lecturii, am avut senzaţia că sunt în faţa unui ecran unde personajele se mişcă firesc în dezlegarea misterului. Mi s-a părut că, prin confesiune, cartea are ceva şi din atmosfera romanelor cavalereşti, pentru că hoţul are principii, strategii, scop. Cartea este un obiect adorat în acest roman. Hoţul o păstrează cu religiozitate într-un loc tainic.
Cuvinte-cheie: obsesie, hoţie, strategii, carte, psihologie.