Prin memorialistică se înţelege totalitatea lucrărilor care includ memorii, amintiri, jurnale, note de călătorie, confesiuni.
Memorialistica se situează la graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune.
Trăsături generale:
- Referentul este real.
- Are funcţie informativă şi estetică.
- Înregistrează o experienţă personală.
- Se foloseşte ca procedeu rememorarea (întâmplări, persoane, gânduri, sentimente, emoţii etc.).
- Sunt relaltate fapte de viaţă.
- Uneori, autorul recreează realitatea trăită şi atunci textul se apropie de ficţiune prin folosirea modurilor de expunere.
- Limbajul poate fi conotativ. (Acest lucru depinde de formaţia persoanei care scrie.)
Din punct de vedere formal, textul memorialistic poate avea o structură aparte: paragrafe lungi, consemnarea locului şi a datei la care s-a petrecut un eveniment şi descrierea lui succintă, textul poate fi însoţit de fotografii, desene, schiţe, flori presate etc.
Specii:
Jurnalul – trăsături:
- notaţii zilnice;
- folosirea timpului prezent;
- trăiri autentice;
- caracter intim, subiectiv.
Amintiri – trăsături:
- rememorări ale unor evenimente întâmplate demult;
- caracter intim, subiectiv;
- stări de nostalgie.
Notele de călătorie – trăsături:
- consemnarea unor impresii zilnice din timpul unei călătorii;
- informaţii diverse, din diferite domenii, îmbinate cu descrierea unor emoţii;
- identificarea unor trăiri, a unor observaţii cu privire la timp, societate, civilizaţie.
Confesiunea – trăsături:
- Prezintă gânduri, idei, sentimente, experienţe personale din viaţa unei personalităţi.
- Prin intermediul confesiunilor se poate reconstitui atmosfera în care scriitorul şi-a format personalitatea, aspecte legate de biografie, prieteni, modul de a gândi, lecturile care l-au influenţat etc.