Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Poezia nu va reuşi niciodată, ea singură, să aducă nici pace şi nici mai multă prosperitate în lumea contemporană. Ea nu va rezolva niciuna dintre problemele politice sau economice ale lumii noastre şi nu va conta ca argument pentru aşezarea pe un nou fundament a relaţiilor dintre pisici şi soareci, dintre câini şi pisici, dintre oameni şi câini. Singurul loc în care poezia poate semnifica ceva este lumea contemporană individuală.
Acolo, în firea fiecăruia, poezia mai poate modela ceva şi din aceste mici şlefuiri ale crudităţilor noastre intime, se mai poate aprinde o undă de comunicare normală între indivizi având creiere identice, dar viziuni diferite.
Poezia poate umaniza, dar nu în marşuri şi nu în misiuni de umanizare. Le citesc uneori, câte o poezie, elevilor mei. Îi văd dintr-odată atenţi; chiar dacă nu înţeleg, devin atenţi. Ascultă mai degrabă din bucuria de a ieşi din rutina zilnică. Această minimă atenţie este o mare victorie a poeziei asupra firii lor. Să fii atent la comunicarea unui mesaj, chiar dacă nu-l înţelegi în totalitate, mi se pare copleşitor pentru o lume normală.”
(Matei Vişniec, Despre rolul poeziei în lumea contemporană)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?