Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Revenind pe meleagurile natale, să inventariem pentru început substituenţii terminologici ai postmodernismului, propuşi de literaţii români. O facem cu tristeţea lucidă a celui care îşi vede bietele fise strânse de-a lungul anilor anulate de acelaşi spirit sintetic şi ordonat până la pedanterie care este Corin Braga: „o nouă sensibilitate” (lon- Bogdan Lefter), „antropologism” (Mircea Nedelciu), „nou antropocentrism” (Alexandru Muşina), „romantism întors” (Radu G. Ţeposu), „antimodernism” (Simona Popescu) sau „epistema culturală” (Gheorghe Crăciun). Lista nu s-a terminat, căci Mihaela Ursa reaminteşte despre „nou-hermetism ” (Corin Braga) şi „psiheism ” (Călin Vlasie).
Plăcerea exerciţiului onomastic o au şi alţii. De foarte aproape de limitele generaţiei, Vasile Andru vede postmodernismul ca pe o „antropogenie”, iar mai de departe, Radu Enescu nu-l vede deloc bine, opunându-i termenul de „transmodernism”. Vina esenţială a postmodernismului ar fi aceea ca goleşte de substanţă limbajul, pe când transmodernismul îl revitalizează. Postmodernismul ar fi deci un moment crepuscular, pe care – şi mai tăios – Gheorghe Grigurcu îl vede ca pe „un simptom al dezorientării”, un fel de „oboseală a modernismului”, sinteză pseudoclasică şi în esenţă „un sfârşit de ciclu”.”
(Al. Th. lonescu, Mircea Nedelciu – monografie, antologie comentată, receptare critică)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?