Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Simptome ale atitudinii postmoderne detectabile în literatura română a anilor ’80-’90: „întoarcerea autorului” în text, rebiografizarea persoanelor gramaticale printr-o nouă angajare existenţială, implicarea mai acută în realitatea cotidiană, de aici şi acum, evitarea capcanelor „naivităţii” confesive prin deconspirarea mecanismelor textuale şi atingerea – prin atare deconspirare – a unui patetism mai profund.
Simptome stilistice: extinderea narativităţii asupra poeziei şi criticii, în special sub forma scriiturii tip jurnal, concedierea metaforei din poziţia deţinută în modernism, cultivarea efectelor cu directeţe sintactică şi lexicală, dar şi manifestarea distanţării „profesioniste” faţă de jocul înşelător al limbajului, de unde acţiunea de tip critico-teoretic exercitată din interiorul operei, adesea convertită (sau mascată) în ironie, supraetajarea textuală, multistilismul, apelul la aluzia culturală, la citat, colaj, pastişă, parodie şi alte forme de intertextualitate, o mai accentuată omologare stilistică între genuri.”
(Ion-Bogdan Lefter, Postmodernism, Din istoria unei „bătălii” culturale)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?