Lună: iunie 2020

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Spirit mai mult empiric decât speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale poziţiei lui estetice: arta îşi are scopul în sine, adică în emoţia estetică, si nu în altceva; arta este pentru artă. Şi, cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apărării trebuia să cadă în această direcţie, adică asupra raporturilor dintre artă şi morală. Are arta vreo misiune morală? Se întreabă el: Da, arta a avut totdeauna misiune morală şi orice adevărată operă artistică o îndeplineşte. Rămâne însă de văzut în ce constă moralitatea artei… Morala rezidă în însăşi esenţa artei; din moment ce egoismul este principiul oricărui rău şi natura emoţiei estetice e de a ne ridica prin uitare de sine deasupra lui în lumea ficţiunii ideale, măcar pentru o clipă, atât cât ţine emoţia estetică, urmează de la sine că arta este morală prin însăşi definiţie.

Continuă lectura „Exerciţiul 31 – Maiorescu”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Adeseori, posteritatea este ingrată, iar formatorii de opinie, când nu sunt rătăciţi, par teleghidaţi. Desigur, receptarea operelor culturale, în general, şi a celor de artă, în special, cunoaşte o permanentă dinamică. Traiectoria este una ondulatorie, cu suişuri şi coborâşuri. Dar, valorile artistice şi culturale se află în raport cu destinatarii lor într-o relaţie complexă. O operă este asemeni unei ecuaţii ale cărei rezultate apar din jocul între o constantă şi o variabilă. Constanta este opera, variabila este destinatarul, contemplatorul, receptorul, o realitate practic infinită în succesiunea generaţiilor omeneşti. De aici rezultă, pe de o parte, convergenţa esenţială a tuturor asumărilor, dar şi variabilitatea lor fără de sfârşit.

Continuă lectura „Exerciţiul 30– Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Dacă observăm bine, cu toată atenţia, moravurile, instituţiile, felul de a reacţiona al poporului nostru, vom ajunge uşor la concluzia că psihologia sa intra în acest fel de comportare echidistantă între voluntarismul activist al Apusului şi pasivitatea fatalistă a Orientului. Aşezaţi geograficeşte şi sufleteşte între influenţe care ne vin dintr-o parte şi din alta, sufletul nostru şi-a alcătuit un echilibru din caractere luate şi dintr-o parte, şi din alta. Aceste influenţe duble n-au rămas însă între ele în conflict, în dualism. În sufletul nostru ele s-au topit formând o sinteză nouă, un echilibru. Echilibrul nostru sufletesc se cheamă adaptabilitate.

Continuă lectura „Exerciţiul 29 – Dezbatere”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Presa periodică, care în ţările libere, se numeşte o a patra putere în stat şi care pretutindene, până şi în părţile pământului cele mai despotic ocârmuite, a agiuns a fi o necesitate şi pentru guvernare, şi pentru popoare; cariia şi unele, şi altele îi fac complimente şi-i solicitează aplauzele, acestă presă la români este o inovaţie a căria origină datează de-abia de ieri. Nu sunt cincizeci de ani de când în Principate nu străbăteau poate cinci jurnaluri franceze şi doa germane; şi aceste încă de-abia se cetea în casele a câţiva boieri şi cu deosebire în cabinetul domnilor, carii erau îndatoriţi de cătră Poarta Otomană de a aduna ştiri din toate părţile Europei şi de a le împărtăşi la Constantinopol.

Continuă lectura „Exerciţiul 28– Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Dacă generaţiile dintre 1780-1830 se străduiau să proclame originea latină şi să susţină în contra grecismului necesitatea unei culturi naţionale, paşoptiştii demonstrează valoarea acestei culturi prin istorie, folclor şi filologie şi indică drumul de urmat pentru a o duce la înflorire.

Continuă lectura „Exerciţiul 27 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Dacia, afară de compunerile originale a redacţiei şi a conlucrătorilor săi, va primi în coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti. Aşadar, foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti, în carele, ca într-o oglindă, se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banăţeni, bucovineni. Fieştecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 26– Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„ACTUL I, Scena 3

Chiriţa, Guliţă, Şarl, Safta, Ion. (Ion vine alergând dintre culisele din dreapta. Ceilalţi ies din casă şi se cobor în cerdac.)

Continuă lectura „Exerciţiul 25– Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Ghergani, ghenarie 1881

Iubite amice,

Îţi aduci aminte de întâia noastră întâlnire? Sunt acum vreo 45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835. Cinci sau şase români munteni din Valahia, cum se zicea pe-atunci, locuiam în rue St. Hyacinthe cu Niculae Cantacuzino-Paşcanu şi cu Iancu Filipescu-Vulpache.

Continuă lectura „Exerciţiul 24 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Domnilor!

Daţi-mi voie a vă espune aici un rapid tablou de provinţiile Dunărei locuite de români. Ca fiu al României, mă propun să vă slujesc de călăuz în primblarea ce voiţi a face prin acele ţărmuri depărtate şi aşa puţin cunoscute încă de Evropa occidentală.

Continuă lectura „Exerciţiul 23 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedeşte atât de mică înrâurirea Evropei asupra unei părţi dintre români, partea bogată şi privilegetă, şi lupta necontenită între ideile vechi şi nouă nu era nicidecum tipărită pe faţa capitalei noastre cu vro câţiva ani mai în urmă. Atunci, ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă, de când spiritele au început a să dezvăli la razele civilizaţiei, o mare prefacere s-au ivit în toate, o schimbare rapide s-au săvârşit atât în gusturile, cât şi în obiceiurile acelei mici părţi a societăţii româneşti de care am pomenit.

Continuă lectura „Exerciţiul 22 – Perioada paşoptistă”