Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„În viziunea (de sorginte leninistă) a partidelor comuniste (aflate în subordinea Moscovei), literatura, ca şi cultura în general, intră în categoria instrumentelor eficace de cucerire şi de consolidare a puterii. Când ţările au fost ocupate de armata roşie, conducătorii acestor partide – monitorizate de Moscova – au considerat că a venit momentul să controleze întreaga producţie artistică a timpului lor şi să permită un singur fel de artă: aceea pusă în slujba cauzei comuniste. […]
Era imperios necesar ca mai întâi să se elibereze terenul edificării noii culturi socialiste prin evacuarea „resturilor” şi „dejecţiilor” culturii burghezo-moşiereşti, în fapt, a argumentelor identităţii naţionale. Ceea ce s-a şi întâmplat prin punerea în mişcare a maşinii de epurat scriitori şi opere. Epurările, sancţiunile, interdicţiile de tot felul şi defăimarea prin articole, ridicarea dreptului de profesare au început la sfârşitul anului 1944. […] Până la 1 august erau puse la index 910 titluri (în română, maghiară, italiană şi franceză). În 1946 se da publicităţii o nouă listă, cu 2538 de titluri, pentru ca în 1948 să se tiparească broşura Publicaţii interzise până la 1 mai 1948, care cuprinde într-un volum de 500 de pagini listele anterioare, completate cu un număr uluitor de nume de autori sau titluri de cărţi. […]
Datele de pe buletinul de identitate al poporului român sunt spălate cu grijă, ca să nu se mai vadă nimic din ce i-ar mai da acestuia sentimentul siguranţei şi statorniciei.
Vânătoarea de cărţi e asociată celei de oameni, întrucât populaţia e aţâţată să-i depisteze pe proprietarii bibliotecilor reacţionare. În şcoli şi în universităţi nimeni nu mai consultă, fără spaima de a fi denunţat, volume tipărite înainte de 1948. Cei mai curajoşi ascund şi împrumută în taină apropiaţilor cărţi care încep să câştige valoarea fructului oprit. Atmosfera aducea, prin conspirativitate, cu aceea din Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, fiindcă în comunism ficţiunii îi era adesea imposibil să mai anticipeze realitatea. Printre acuzaţiile aduse în procesele politice ale vremii a fost şi aceea referitoare la furnizarea sau ascunderea de cărţi indexate şi nu puţini „oameni ai muncii” s-au simţit mobilizaţi să depisteze duşmanii de clasă de pe rafturile bibliotecilor.”
(Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România.
Raport final)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?