Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„În 1978, s-a hotărât ca, în conformitate cu sloganul Învăţământ-Cercetare-Producţie, să se generalizeze învăţământul industrial – industrializarea forţată a liceelor îşi urma neabătut cursul. Chiar şi Liceul de Filologie-Istorie Zoia Kosmodemianskaia primise sarcina înfiinţării unei secţii de industrie uşoară. Liceele de Matematică-Fizică introduseseră secţii de Electrotehnică şi, mai ales, Mecanică; asta presupunea multă practică în producţie şi materii tehnice de profil. Numărul claselor de mate-fizică fusese drastic redus, intrau acolo numai „vârfurile”, iar „cultura generală” umanistă care se facea la adăpostul firmei „reale” fusese marginalizată suplimentar. Egalizarea liceelor de elită cu cele industriale urma să aibă loc prin nivelarea în jos a celor dintâi. Ce ieşea din liceele industriale era un dezastru, mulţi dintre tinerii absolvenţi erau abrutizaţi, abia ştiau să scrie (cu litere de tipar, fără ortografie şi punctuaţie) şi să socotească. […] Făceam meditaţii la matematică unde rămâneam însă mediocru, iar o notă insuficientă la româna putea avea consecinţe dezastruoase, ajungeam naibii la vreun liceu industrial… […] Adevărul e că liceele industriale erau şcoli profesionale deghizate în licee, aşa cum liceele de mate-fizică erau licee de cultură generală camuflate industrial. Oricum, chiar în liceele industriale ceva mai bune, viitorul mi-ar fi fost ca şi blocat, nu mă simţeam destul de puternic pentru a „recupera”. […]
Optasem, după o matură chibzuinţă, pentru Liceul de Matematică-Fizică „Nicolae Bălcescu” (fost şi actual Sfântu-Sava). Voiam un liceu de elită, cu elevi şi profesori buni, tradiţie şi prestigiu antebelic. […] Liceul m-a întâmpinat masiv, sever, cu ale sale culoare întunecoase şi un puternic miros de terebentină. Examenul l-am dat într-o sală cu vedere spre biserică. „Matematica” a decurs acceptabil, dar subiectele la literatură m-au făcut să pălesc. Unul era „Neamul şoimăreştilor”. Celălalt era însă „Comunistului” de Labiş: „Comentati versul «Nimic pentru tine, tot pentru toţi»”, ironia sorţii, sacrificiul de sine în favoarea colectivităţii era tot ce detestam mai mult… O iniţiere roşie cu spatele la zid. Măcar dac-aş fi fost foarte bun la Matematică, aşa însă eram la mâna „Comunistului” care-mi specula slăbiciunile. Ori nu scriam nimic despre poezeaua lui Labiş şi riscam să pic (pe proba de Matematică nu mă puteam baza, iar gramatica nu era punctul meu forte), ori făceam un comentariu ditirambic şi intram. Am ales varianta compromisului şi am scris un comentariu greţos-apologetic – un text în care nu credeam o iotă.”
(Paul Cernat, O lume dispărută. Preţul succesului)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?