Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
Primul merit cultural esenţial al paşoptiştilor este conştiinţa imensului gol istoric pe care sunt chemaţi să-l elimine. Ideea obsedantă, exprimată adesea cu accente mesianice, este a „începutului” absolut şi în toate domeniile. „Românii au trebuinţa astăzi să se întemeieze” afirma, în spirit şi stil de „manifest”, N. Bălcescu (1845). „Luminează-te şi vei fi!” reprezintă aceeaşi lozincă a începutului în toate direcţiile. O autogeneză prin cultură a fiinţei naţionale. Şi, tot în acest sens, al „începutului” cu orice preţ, total radical şi fără inhibiţii, trebuie citit şi îndemnul lui Heliade-Rădulescu: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”. […]
Este evident că paşoptiştii nu dispuneau decât de o singură metodă imediată şi practică de recuperare a întârzierii culturale, de a „umple” golul istoric şi de a începe construirea unei culturi române „moderne” încă inexistentă: „sincronizarea” rapidă şi pe scara cea mai largă. În primul rând, prin imitaţii, adaptări, compilaţii, traduceri.
Până în 1848, dată simbolică, se constată o adevărată invazie de traduceri în toate domeniile… Acum se pun şi bazele primelor „biblioteci” de traduceri din literatura universală. Heliade-Rădulescu lansează încă din 1829 un astfel de proiect: „Din biblioteca românească”. Are în vedere şi o „Colecţie de autori clasici” (1836). Reia – după un proiect francez contemporan al lui A. Aime Martin (Plan d’une bibliotheque universelle, 1837) – un vast şi practic irealizabil catalog românesc al unei „Biblioteci universale” (1846). Ideea plutea în aer. Obseda şi pe alţii. Această voinţă şi utopie a totalităţii, inspirată de obsesia şi pasiunea „începutului” absolut, reprezintă un enorm salt calitativ. O frenetică deschidere, urmată de o integrare şi asumare, fără precedent la noi, a culturii universale. Pentru conştiinţa spirituală românească reprezintă o iniţiativă şi o experienţă unică, de mari proporţii. O adevărată „premieră absolută”.
(Adrian Marino, Actualitatea ideologiei paşoptiste)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?