Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Producţia agricolă a Daciei se desfăcea pe piaţa internă şi, conform legii romane, dijmele de grâne cuvenite împăratului din ţinuturi depărtate de porturile maritime trebuiau consumate pe loc, în provincie, de către armată şi administraţia imperială, interzicându-se exportul lor. Roma se aproviziona cu grâne numai din Egipt, Africa şi Sicilia.
Exportul vitelor era, în schimb, una din principalele bogăţii ale Daciei romane. Paulin de Nolla, scriitor creştin, spune că principala bogăţie a ţinuturilor dunărene erau în Antichitate vitele. Vechile păşuni ale regilor daci trec în stăpânirea împăratului şi sunt arendate unor bogătaşi romani care dispuneau de uriaşe turme de oi şi de vite mari.
Astfel, pe baza muncii unei ţărănimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei în veacul al II-lea şi urmarea a fost întărirea oraşelor. Lucru unic în imperiu, după un veac de la cucerire, Dacia are cinci oraşe, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdicţia guvernatorului, cârmuindu-se singure după dreptul roman. S-au creat şi 11 oraşe noi, municipii şi colonii (de grad superior celor dintâi în privinţa autonomiei).
Pătrunderea bogătaşilor romani în Dacia are ca urmare ridicarea oraşelor noi cu canalizare, case de piatră, monumente publice, palate, amfiteatre, băi, portice etc, într-o ţară locuită până de curând de triburi barbare. Orăşenii bogaţi, în parte orientali, sirieni, egipteni şi altii, îşi investeau banii în numeroase întreprinderi din Dacia, ca de pildă Quintus Aetius Aelianus, cavaler roman, îngrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale împăratului în Maroc, Belgia şi Germania, procurator al împăratului în Dacia Apulensis, vice-preşedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogătaş, Quintilian, era preot şi primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului Porolissum şi alţii la fel, protectori ai breslelor, arendaşi ai păşunilor şi salinelor, precum şi ai oficiilor de vânzare ale produselor imperiale din Dacia.”
(P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?