Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„În zorile lumii moderne, „originea” se bucură de un prestigiu aproape magic. A avea o „origine” bine stabilită însemna, de fapt, a te prevala de o origine nobilă. „Suntem urmaşii Romei!” repetau cu mândrie intelectualii români din veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea. Conştiinţa descendenţei latine era însoţită la ei de un fel de participare mistică la măreţia Romei. […]
La începutul veacului al XlX-lea, mirajul „originii nobile” stârneşte în toată Europa centrală şi de sud-est o adevarată pasiune pentru istoria naţională, mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. „Un popor fără istorie (adică: fără „documente istorice” sau fără istoriografie) e ca şi cum n-ar fi”. Întâlnim această anxietate în toate istoriografiile naţionale ale Europei Centrale şi Orientale. O asemenea pasiune era, desigur, consecinţa deşteptării naţionalităţilor în această parte a Europei şi ea s-a transformat foarte curând într-un instrument de propagandă şi de luptă politică. Dar dorinţa de a dovedi „originea nobilă” şi „antichitatea” poporului sau domina într-aşa măsura sud-estul european încât, în afară de câteva excepţii, toate istoriografiile respective s-au cantonat în istoria naţională şi au ajuns în cele din urmă la un provincialism cultural.”
(Mircea Eliade, Aspecte ale mitului)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?