Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Dimitrie Cantemir este conştiinţa cea mai cuprinzătoare şi mai adâncă din toată cultura şi literatura noastră de până la jumătatea veacului al XVIIl-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz şi cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca într-un summum toate liniile de forţă ale spiritualităţii româneşti: acţiunea politică şi militară, ca efort colectiv în vederea scuturării jugului otoman secular şi pentru câştigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument în favoarea dreptului de a exista şi de a se afirma al poporului nostru între celelalte popoare ale lumii; ştiinţa, ca semn şi treaptă superioară a luminării minţii, la începutul unui secol care avea să cultive raţiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenară a limbii naţionale, în cel puţin o capodoperă, dăinuind peste veacuri şi uimind încă prin nebănuitele-i frumuseţi de artă a cuvântului: Istoria ieroglifică.
Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternică şi scriitorul cel mai prolific şi mai cuprinzător de largi orizonturi din întreaga noastră literatură veche, se încheie o epocă. Opera lui sintetizează, în mare, patru secole şi mai bine de manifestare a culturii româneşti, deschizând totodată largi orizonturi perioadei următoare, aceea a secolului luminilor şi a mişcării cunoscută sub numele de Şcoala ardeleană.”
(Ion Rotaru, Literatura româna veche)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?