Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Înflorirea, cu totul remarcabilă, a scrierilor cu caracter istoriografic pe care o adăpostesc secolul al XVII-lea şi primele decenii ale veacului următor, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.
Nivelul, diversitatea, varietatea modalităţilor de abordare demonstrează că produsele literare ale acestei epoci de vârf sunt fireşti împliniri ale unor preocupări ce se definesc prin durată şi constantă.
Secolul al XVI-lea în cultura românească este dominat – după părerea noastră – de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalării şi închegării conştiintei naţionale), care îi anima, la fel de intens, pe oamenii politici, ca şi pe cărturari. Întoarcerea către propriul trecut, consolidarea legăturilor cu înaintaşii şi punerea în valoare a tradiţiilor naţionale (toate semne ale perenităţii, ale unei permanenţe conştientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenţă a prezentului la un curs comun al istoriei.”
(Dan Horia Mazilu, Marii cronicari ai secolului al XVII-lea)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?