Este specia genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje însufleţite de o mare forţă pasională, puternic angrenate în conflicte violente, cu deznodământ nefericit.
A apărut în Grecia antică la începutul secolului al XVI-lea î.Hr., în cadrul serbărilor dionisiace, când se jertfea un ţap, iar cântăreţii interpretau „cântecul ţapului” şi răspundeau corifeului (conducătorul corului în tragedia antică greacă) care povestea toate întâmplările zeului. Astfel, cântăreţii formau un cor. Membrii corului purtau măşti. Treptat, corifeul este înlocuit de un actor. Eschil introduce al doilea actor, iar Sofocle – pe cel de-al treilea.
Trăsături:
- Subiectul este inspirat din mitologie, legende sau epopei. Acesta este grupat în jurul unei singure acţiuni care generează sentimente patetice, de măreţie sau de sublim.
- Structura este complexă. Acţiunea se desfăşoară într-un singur loc, într-un timp scurt.
- Conflictul se soluţionează prin moartea personajului principal sau printr-o succesiune de morţi.
- Deznodământul presupune o răsturnare de situaţie.
- Piesa înduioşează.
Exemple:
- Oedip rege de Sofocle
- Orestia de Eschil
- Medeea de Euripide
Temă: Alege una dintre tragediile menţionate mai sus şi prezintă subiectul şi trăsăturile acesteia în faţa colegilor, într-un discurs de circa 10 minute. Dacă nu găseşti operele la bibliotecă, îţi sugerez să asculţi teatrul radiofonic.