Apariţia mişcării
Şcoala ardeleană a fost o mişcare culturală care a ilustra o perioadă istorică: procesul de formare a burgheziei şi a naţiunii române de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.
Activitatea Şcolii ardelene s-a desfăşurat în trei etape:
Etapa pregătitoare. Ioan Inocenţie Micu, episcopul românilor uniţi, a dus o luptă pentru revendicări politice şi naţionale, a cerut drepturi şi libertăţi pentru românii din Transilvania, în schimbul unirii cu biserica romană.
Etapa de elaborare şi de afirmare a ideologiei naţionale: formularea crezului latinist extremist atât pe plan filologic, cât şi istoric, dezvoltarea învăţământului românesc.
Etapa pronunţat iluministă: Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu.
Trăsăturile mişcării:
Caracterul politic:
În 1791, burghezia română în formare trimite la Viena împăratului Leopold al II-lea memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, în care cere drepturi egale cu ale celorlalte trei naţiuni. În ciuda tonului paşnic al revendicărilor, Dieta transilvană respinge memoriul.
Caracterul iluminist:
Izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea slabă din punct de vedere economic şi politic pentru a iniţia o mişcare revoluţionară, burghezia română se concentrează într-o mişcare de emancipare naţională pe plan cultural. Se înfiinţează numeroase şcoli cu predare în limba română (Gheorghe Şincai înfiinţează 300 de şcoli), se tipăresc calendare, catehisme, manuale, cărţi de popularizare a ştiinţei, cărţi populare pentru a facilita pătrunderea informaţiei la sate.
Caracterul erudit:
Cărturarii iluminişti au depus eforturi pentru trezirea conştiinţei naţionale în următoarele domenii: istorie, lingvistică şi literatură.
Idei vehiculate
Istoria
Au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculând teoria exterminării dacilor.
Lucrări de referinţă:
- Samuil Micu, Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor – cuprinde idei moderne, iluministe, relatează evenimente sau copiază pasaje întregi din cronici.
- Gheorghe Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri – dovedeşte spirit critic şi prezintă o informaţie istorică mai bogată.
- Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia – caracter polemic, fiind mai degrabă un pamflet de idei decât o cronică.
Lingvistica
Au susţinut ideea originii pur latine a limbii noastre, cerând scrierea cu alfabet latin şi scrierea etimologică
Lucrări de referinţă:
- Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae – prezintă o paralelă între limba latină şi limba română, propun eliminarea cuvintelor de altă origine şi înlocuirea lor cu neologisme latineşti.
- Lexiconul de la Buda este un dicţionar colectiv, etimologic (Lexicon/ românescu, lătinescu, ungurescu – nemţescu), apărut în 1825 la Buda. Apare propunerea de a înlocui cuvintele care nu au origine latină cu numeroase neologisme romanice.
- Petru Maior, la sfârşitul Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, include o Disertaţie pentru începutul limbii române, în care afirmă că limba română provine din latina populară.
Literatura
Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu este prima epopee din literatura română.
Exerciţiu: Alege un reprezentant al Şcolii ardelene dintre cei enumeraţi mai sus şi citeşte prezentarea acestuia făcută pe wikipedia. Extrage câteva idei şi prezintă-le colegilor într-un discurs de minimum 5 minute.