Lună: mai 2020

Antiteza

Antiteza este o figură de stil prin care este evidenţiată opoziţia dintre două idei, personaje, situaţii, expresii etc. care se evidenţiază reciproc.

Exemple:

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate. (Mihai Eminescu – Glossă)

Ea îl privea cu un surâs,

El tremura-n oglindă. (Mihai Eminescu – Luceafărul)

Unii scriitori au folosit antiteza în titlurile unor romane sau al unor poezii, inducând astfel o perspectivă de lectură: Nord şi sud de Elizabeth Gaskell, Război şi pace de Lev Tolstoi, Înger şi demon de Mihai Eminescu.

Exerciţiu: Citeşte poezia Glossă de Mihai Eminescu şi descoperă alte antiteze.

Aliteraţia

Aliteraţia este o figură de stil care constă în repetarea intenţionată a unui sunet sau a unei combinaţii de sunete în două sau mai multe cuvinte care se repetă pentru a da muzicalitate textului sau pentru a sugera o mişcare.

Exemple:

Prin vulturi vântul viu vuia. (George Coşbuc – Nunta Zamfirei)

Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie. (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Exerciţiu: Citeşte, la alegere, o poezie din creaţia lui George Bacovia sau Alexandru Macedonski, selectează o aliteraţie şi comentează-i semnificaţia.

Alegoria

Alegoria este un procedeu artistic ce constă în exprimarea unei idei abstracte sau generale (iubirea, ura, moartea, războiul etc.) prin mijloace concrete. Este alcătuită din o serie de metafore, personificări, comparaţii. Un exemplu de alegorie (moarte-nuntă) apare în balada Mioriţa.

Alegoria apare frecvent în fabule. Personajele cu mască animalieră întruchipează trăsături omeneşti (virtuţi sau vicii): vulpea – viclenia, lupul – lăcomia, leul – puterea, iepurele – frica.

Exerciţiu:

  1. Citeşte antologia 40 de fabule româneşti şi identifică alte trăsături întruchipate de personaje.
  2. Citeşte, la alegere, o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu şi identifică: tema, semnificaţia personajelor, structura şi prozodia acesteia.

Simbolismul

Apariţie:

Ultimele trei decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Articolul Simbolismul publicat de Jean Moreas în Le Figaro litteraire.

Poezii care ilustrează trăsături ale curentului: Corespondenţe de Charles Baudelaire şi Arta poetică de Paul Verlaine.

Trăsături:

  • Sinestezia (corespondenţele) dintre parfum, culoare şi sunet pentru a contura realitatea.
  • Folosirea sugestiei şi a simbolurilor.
  • Cultivarea stărilor sufleteşti neclare (spleen).
  • Muzicalitatea obţinută prin repetiţii, refren, asonanţe.
  • Dorinţa de a evada în spaţii exotice sau la fiorduri.
  • Prezenţa citadinului: oraşul, parcul, grădina publică, periferia.
  • Cromatica – preferinţa pentru mov sau violet.
  • Anotimpurile preferate: primăvara şi toamna.
  • Apar frecvent invocate boli ca: ftizia, nevroza.
  • Preferinţa pentru versul liber.
Continuă lectura „Simbolismul”

Naturalismul

Apariţie:

Ultimele decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Romanul experimental de E. Zola (1880).

Trăsături:

  • Copierea fotografică a realităţii.
  • Valorificarea metodei experimentalismului în literatură.
  • Valorificarea biologicului, adică a eredităţii maladive şi a instinctelor umane.
  • Prezentarea unor aspecte sumbre.
  • Stilul sobru.
  • Folosirea unui limbaj variat prin intermediul căruia sunt subliniate trăirile personajelor şi provenineţa socială.
Continuă lectura „Naturalismul”

Romantismul

Apariţie:

Din prima jumătate a secolului al XIX-lea până în a doua jumătate a secolului, în Franţa.

Programul:

Prefaţa la drama Cromwell de Victor Hugo (1827)

Trăsături:

  • Evadarea în vis, imaginaţie, în trecut.
  • Primatul sensibilităţii şi al imaginaţiei creatoare.
  • Preferinţa pentru teme ca: iubirea, natura, istoria.
  • Descoperirea şi valorificarea ca sursă de inspiraţie a folclorului.
  • Amestecul genurilor.
  • Atracţie pentru pitoresc, mister, fantastic.
  • Folosirea antitezei ca procedeu în crearea personajelor sau în prezentarea temelor.
  • Libertatea în creaţie, în alegerea formelor poetice.
  • Îmbogăţirea limbajului.
Continuă lectura „Romantismul”

Clasicismul

Apariţie:

Secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în Franţa.

Program:

Arta poetică de Boileau (1674)

Trăsături:

  • Descoperirea culturii şi a modelelor din Antichitatea greco-latină.
  • Primatul raţiunii în artă, îmbinarea Frumosului cu Binele şi Adevărul.
  • Preocupare pentru echilibru, armonie, măsură.
  • Opera literară respectă regula celor trei unităţi: de loc, de timp şi de acţiune.
  • Autorul este obiectiv.
  • Stilul se caracterizează prin concizie, claritate, precizie.
Continuă lectura „Clasicismul”

Stilul publicistic

Trăsături generale:

  • Este specific presei scrise şi audio-vizuale.
  • Specii: ştirea (scurtă şi dezvoltată), informaţia, interviul, reportajul, ancheta, anunţul publicitar, diferite tipuri de cronici (dramatică, de film, muzicală, sportivă etc.) sau de articole.
  • Limbajul este accesibil persoanelor cu o educaţie medie. Se pot utiliza cuvinte cu sens denotativ, însă nu este exclus nici sensul conotativ al termenilor, mai ales când presa îşi propune să emoţioneze sau să satirizeze un obicei sau o atitudine.
  • Presa prezintă informaţii de interes general.
  • Titlurile articolelor trebuie să atragă atenţia opiniei publice. De aceea, titlurile frapează şi se pot formula eliptic.
  • Scopul comunicării poate fi: informativ, emotiv, persuasiv etc. În regimurile totalitare, presa a fost folosită cu scop agitatoric şi/sau propagandistic.
  • Informaţia din presă este însoţită de imagini.
  • Există ziare şi reviste specializate pe domenii: gastronomie, modă, literatură, istorie, ştiinţă, tehnică etc. În acest caz, se poate vorbi de un amestec între stiluri: publicistic şi beletristic sau publicistic şi ştiinţific.

Exerciţii:

Alege un ziar sau o revistă de la chioşc şi citeşte articolele publicate.

  1. Cum a fost redactată? Ce observaţii poţi face?
  2. Identifică trăsături ale stilului publicistic.
  3. Care sunt temele abordate în revistă/ziar?
  4. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, un articol care ţi-a atras atenţia.

Ce este o cronică de film?

În cronica de film este analizată o peliculă recent apărută în cinematografe. Criticul de film face referiri cu privire la regie, scenariu, jocul actorilor, costume, coloana sonoră, producător etc. Este foarte important ca acesta să fie informat cu privire la modul în care au decurs filmările sau locul în care s-a turnat pelicula, cum s-au ales actorii şi care a fost intenţia regizorului.

Pe parcursul analizei, se fac aprecieri referitoare la jocul actorilor, la modul în care a fost înţeles şi creat personajul, iar observaţiile vor fi exprimate obiectiv şi se recomandă să fie bine documentate. Sunt actori şi regizori care dau interviuri şi îşi prezintă viziunea sau dificultăţile avute pe platoul de filmare. Este bine ca aceste detalii să fie aduse la cunoştinţa publicului, întrucât stimulează interesul acestuia pentru vizionarea filmului.

Pentru că filmele sunt premiate la diferite festivaluri, este bine ca cititorul să găsească în cronică referiri cu privire la motivaţia juriilor care au remarcat regizorul, unii actori, costumele, coloana sonoră, producătorul etc. Premiile pot constitui un alt motiv pentru vizionarea filmului.

Exerciţiu:

Redactaţi cronica unui film recent vizionat.