- Scrie câte trei cuvinte cu fiecare prefix: răs-, post-, mini-. Cum se numeşte procedeul de formare a cuvintelor?
- Construieşte propoziţii cu următoarele perechi de cuvinte: emisie – emisiune, transmisie – transmisiune, rezervaţie – rezervare. Cum se numesc aceste cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens?
- Notează în caiet cinci expresii cu numeralul patru. Construieşte câte o propoziţie cu fiecare expresie.
- Extrage neologismele din textul următor: Pentru obţinerea monoxidului de carbon la scară industrială se folosesc instalaţii speciale care se numesc gazogane sau generatoare de gaz. Din ce domeniu este extras textul? În ce stil funcţional a fost redactat textul? Motivează-ţi răspunsul.
Lună: mai 2020
Literatura religioasă
Cărturar şi mitropolit al Moldovei, Dosoftei a studiat elina, latina, slavona şi polona. A adus la Iaşi o tipografie pentru a tipări principalele cărţi religioase, necesare scopului său de a introduce limbii române în biserică. A fost primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte din Moldova.
Continuă lectura „Literatura religioasă”Primele texte în limba română
Funcţiile comunicării
Roman Jakobson a stabilit şase funcţii ale comunicării care coexistă şi a căror importanţă diferă după scopul comunicării.
Continuă lectura „Funcţiile comunicării”Originea şi evoluţia limbii române
Când şi unde s-a format limba română?
Procesul de formare a limbii române a început la sfârşitul secolului I d. Hr. şi s-a intensificat din momentul în care Dacia a devenit provincie romană. A durat până în secolul al VII-lea d. Hr., când invazia slavilor a exercitat o influenţă doar asupra vocabularului, structura limbii române fiind deja consolidată. Limba română s-a format în nordul şi sudul Dunării din latina populară sau vulgară, vorbită de coloniştii romani.
Continuă lectura „Originea şi evoluţia limbii române”Noţiuni de bază
A comunica înseamnă a transmite un mesaj (o ştire, o veste, un raport, o informare, o înştiinţare etc.) pe cale orală sau scrisă.
Sinonime: a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune, a transmite, a vorbi.
Continuă lectura „Noţiuni de bază”Noţiuni de prozodie
Vers – unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şi determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor.
Versul mai poate fi definit şi drept fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii.
Continuă lectura „Noţiuni de prozodie”Modernismul
Este o mişcare opusă tradiţionalismului, cu o estetică de înnoire a expresiei şi de valorificare a tendinţelor citadine. Moderniste au fost considerate mişcările, tendinţele, experimentele literare şi artistice novatoare care au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-au manifestat până la sfârşitul perioadei interbelice. Acestea promovau noi principii de creaţie şi s-au manifestat în literatură, arhitectură, pictură, muzică, dans etc. Curentele moderniste sunt: expresionismul, ermetismul, parnasianismul, manifestările avangardiste.
Continuă lectura „Modernismul”Tradiţionalismul
Prin tradiţionalism se înţelege un ataşament faţă de trecut, istorie, folclor, spiritualitate valori care sunt opuse modernismului şi care ilustrează specificul naţional. Sub această denumire se grupează curentele: poporanismul, sămănătorismul, gândirismul. Mişcarea a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a continuat să se manifeste până la sfârşitul perioadei interbelice.
Continuă lectura „Tradiţionalismul”Eseul 10
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat, aparţinând tradiţionalismului.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
- comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
- analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).