„Junimea”

File:Junimea members 1883.jpg - Wikimedia Commons

Junimea este o societate literară înfiinţată la Iaşi în iarna anului 1863-primăvara anului 1864 de către Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor şi Th. G. Rosetti, acesta din urmă dând şi numele societăţii.

Membri marcanţi de-a lungul timpului au fost: Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă, A. D. Xenopol etc.

În acceptarea unor noi membri, Junimea se călăuzea după deviza: ,,Entre qui veut, reste qui peut.” (Intră cine vrea, rămâne cine poate.)

La început, întrunirile aveau loc alternativ în casele lui Maiorescu şi Pogor, iar după plecarea lui Titu Maiorescu la Bucureşti, au avut loc şi la Iacob Negruzzi.

Societatea organiza activităţi literare şi ştiinţifice: întruniri săptămânale, ,,prelecţiuni populare”, editarea unor reviste şi ziare, dar şi colaborarea la altele, înfiinţarea unei tipografii şi a unor instituţii de învăţământ. Întrunirile au avut drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură.

Dezbaterile, de o înaltă ţinută intelectuală, aveau loc în jurul unor probleme de estetică, filosofie, istorie, filologie. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene, cultivându-se în schimb ,,zeflemeaua”- atitudine de persiflare a exceselor de orice natură şi a ridicolului argumentării.

Cea mai importantă cale de răspândire a ideologiei junimiste şi de înnoire a culturii şi a literaturii române a fost revista Convorbiri literare, cel mai de seamă periodic literar al literaturii române din secolul al XIX-lea.

Supunând unei examinari severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice precise. Ironia fină, generalizarea defectelor şi atacul global constituiau procedee favorite, utilizate de Titu Maiorescu şi de Petre P. Carp.

Ca o reacţie faţă de excesul de politică din literatura timpului, critica junimistă a afirmat specificitatea esteticului, fără a susţine teoria ,,artei pentru artă”.

Circumspectă faţă de inovaţii, Junimea nu a fost însă exclusivistă, condamnând doar excesele şi raportând orice noutate la modelele oferite de capodoperele literaturii universale.

Exerciţii:

  1. Citeşte capitolul Epoca domnitorului Carol din Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu. Ce informaţii noi ai aflat despre Junimea? Prezintă-le în faţa colegilor, într-un discurs de 10 minute.
  2. Caută în Dicţionarul literaturii române de la origini la 1900 articolul Junimea, extrage idei şi prezintă-le în faţa colegilor, într-un discurs de 10 minute.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.