În primii 5 ani a apărut bilunar, iar de la 1 aprilie 1872 până la încetare a apărut lunar. Convorbiri literare a fost o veritabilă purtătoare de cuvânt a societăţii Junimea. În constiinţa literară românească, Convorbiri literare a intrat în primul rând datorită lui M. Eminescu, I. L. Caragiale şi Ion Creangă.
Convorbiri literare a acordat o însemnătate cu totul deosebită liricii, călăuzindu-se după concepţia romantică, potrivit căreia poezia stă la baza tuturor literaturilor începătoare. Revista şi-a manifestat încă de la început interesul pentru critica literară pornind de la necesitatea ei în cultura românească.
Chiar din primul număr, Titu Maiorescu a publicat articolul Despre poezia română (apărut în volum sub titlul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867), în care, completând succintul program de pe prima pagină a revistei, fundamentează principiile după care s-a călăuzit întreaga activitate critică a acesteia.
Fiind singura revistă din ţară dedicată exclusiv literaturii, Convorbiri literare a promovat un criteriu fundamental – cel al valorii estetice. Critica practicată aici se arată a fi cu precădere directoare şi categorică. Se apela rar la explicaţie şi analiză, numai în cazurile de strictă necesitate.
Exerciţiu:
Caută în Dicţionarul literaturii române de la origini la 1900 articolul Convorbiri literare, extrage idei şi prezintă-le în faţa colegilor, într-un discurs de 10 minute.