Romanul are o poveste interesantă. Se pare că autoarea britanică l-a început în 1804, însă nu l-a terminat. A scris doar cinci capitole, pe care le-a păstrat sora sa, Casandra. Aceasta l-a dat unei nepoate şi i-a povestit intenţia surorii sale de a continua romanul, pe care obişnuia să-l citească membrilor familiei pe măsură ce lucra la el. Nepoata lui Jane Austen, Catherine Hubback, a continuat romanul. Aceeaşi intenţie a avut şi Merryn Williams. Cele două versiuni sunt asemănătoare.
Cartea se citeşte uşor şi prezintă atmosfera romantică a relaţiilor interumane. Însă dincolo de acest lucru interesează statutul femeii, pe care îl aduce în discuţie autoarea. Comparând perioada cu ceea ce trăim azi, constat ce pas uriaş au făcut femeile în societate sau în percepţia rolului pe care îl au. Acestea nu mai sunt strict legate financiar şi social de bărbaţi, au posibilitatea de a-şi spune părerile, de a vota, de a avea o carieră, nu-şi mai circumscriu preocupările strict în jurul gospodăriei.
