Vers – unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şi determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor.
Versul mai poate fi definit şi drept fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii.
Strofă – ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (rimă, ritm, măsură) şi, uneori, prin înţeles.
Distih – grup de două versuri cu structură metrică deosebită, care formează o strofă cu înţeles de sine strătător.
Terţină – strofă de trei versuri.
Catren – strofă sau poezie formată din patru versuri.
Rimă – aceleaşi sunete în silabele finale dintr-un vers.
Rima împerecheată – versurile rimează două câte două, în perechi.
Rima încrucişată – primul vers dintr-o strofă rimează cu cel de-al treilea, al doilea – cu cel de-al patrulea.
Rima îmbrăţişată – primul vers dintr-o strofă rimează cu cel de-al patrulea, al doilea – cu al treilea.
Monorima – repetarea aceleiaşi rime într-o succesiune de versuri.
Ritmul reprezintă succesiunea simetrică şi periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers.
Sinonime: tact, cadenţă, tempo.
Ritmul trohaic are un picior metric format din două silabe (prima accentuată, a doua neaccentuată).
Ritmul iambic are structura formată din două silabe (prima neaccentuată, a doua accentuată). Este invers faţă de ritmul trohaic.
Ritmul amfibrah are un picior metric format din trei silabe (prima accentuată, a doua neaccentuată, a treia accentuată).
Ritmul dactilic are un picior metric format din trei silabe (prima accentuată, a doua şi a treia neaccentuate).
Ritmul anapest este format dintr-un picior metric picior metric de trei silabe (prima şi a doua sunt neaccentuate, iar a treia – accentuată).
Exerciţiu: Citeşte poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat şi scrie, în minimum 50 de cuvinte, observaţii cu privire la prozodia acesteia.