A comunica înseamnă a transmite un mesaj (o ştire, o veste, un raport, o informare, o înştiinţare etc.) pe cale orală sau scrisă.
Sinonime: a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune, a transmite, a vorbi.
Emiţătorul este persoana care formulează un enunţ lingvistic. El alege mijlocul de comunicare şi limbajul astfel încât receptorul să poată înţelege mesajul transmis. Receptorul este persoana care primeşte mesajul transmis de emiţător. Ce doi actanţi ai comunicării îşi schimbă rolurile, în funcţie de modul în care se dezvoltă conversaţia.
Mesajul se defineşte drept ceea ce emiţătorul comunică, scris sau oral, unei persoane (receptor). Mesajul poate fi o idee, un gând, un sentiment, o atitudine etc. Acesta este transmis cu scopul de a informa, a educa, a convinge, a amuza, a-l pune pe receptor să facă un anumit lucru etc. Mesajul trece printr-un proces de codare şi decodificare şi conţine simboluri verbale, nonverbale şi paraverbale. Decodarea mesajului poate fi influenţată de context.
Contextul reprezintă situaţia de comunicare. Acesta poate stimula sau inhiba dezvoltarea comunicării. Oamenii comunică peste tot (contexte formale sau informale): pe stradă, într-o sală de clasă, la telefon, pe internet etc. Limbajul folosit depinde de context şi de relaţia dintre emiţător şi receptor.
Sinonime pentru context: conjunctură, circumstanţă, stare.
Limbajul de comunicare poate fi: verbal, nonverbal (al corpului, al spaţiului, al obiectelor sau al lucrurilor, mimica) şi paraverbal (tonalitatea vocii, ritmul vorbirii, accentul).
Codul este un sistem de semne sau de semnale convenţionale care ajută la transmiterea mesajului. El poate fi: o limbă pe care o cunosc cei doi actanţi ai comunicării, un limbaj al semnelor (limbajul mimico-gestual, alfabetul Braille, codul Morse, semnele de circulaţie, codul culorilor semaforului sau alte simboluri grafice, cum ar fi trecerea de pietoni).
Canalul comunicării este calea pe care se transmite mesajul. Canalul poate fi: vizual, tactil, olfactiv sau auditiv; scris (corespondenţă: scrisori, bilete, e-mailuri) sau oral (personal, telefonic), formal (urmează o structură ierarhică) sau informal (o interacţiune socială).
Exerciţii:
A.
Priveşte cu atenţie indicatoarele de orientare şi de informare de mai jos:
- Ce mesaje comunică acestea?
- Ce canal de comunicare este folosit pentru a transmite mesajul?
- Identifică emiţătorul şi receptorul acestora.
- După ce persoanele privesc semnele de circulaţie, pot deveni emiţători?
B.
Doi adolescenţi se întâlnesc întâmplător la un muzeu. Scrie un dialog de minimum trei replici pentru fiecare persoană.