Monologul este modul de expunere cu ajutorul căruia un personaj rosteşte sentimente sau gândurile ascunse. Este folosit în genul dramatic şi marchează un moment de sinceritate al personajului.
Exerciţiu: Analizează monologul lui Pristanda, personaj din piesa O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Ce atitudine are personajul? Ce gânduri exprimă?
Actul I
Scena II
PRISTANDA (singur) : Grea misie, misia de polițai… Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile… Tot vorba bietei neveste, zice: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând…” Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache… (luându-și seama) babachii… Da’ eu, unde? famelie mare, renumerație după buget mică. (șade în fund pe un scaun la o parte)
(I. L. Caragiale – O scrisoare pierdută)